Toggle Menu

5 situații în care tăcerea e de aur

  1. Home/
  2. Traieste sanatos/

Uneori, obișnuiți să ne exprimăm părerile și să asaltăm oamenii cu opinii, uităm că tăcerea e de aur. Iată câteva situații în care părerea ta nu contează.

Ai aflat un secret? Păstrează-l.

Uneori, aflăm neintenționat secretele altora. Iar pentru mulți dintre noi, reacțiile negative pot fi următoarele: simți că ai brusc un ascendent asupra celuilalt sau simți nevoia să dezbați noua informație cu alții din jur.

Reclama



Pierzi din vedere rolul și scopul unui secret: păstrarea lui. Mai ales când ține de viața altuia, când nu știi ce efecte poate produce momentul tău de adrenalină în care faci confesiuni care nu te privesc.

Vrei să spui ceva cu orice preț? Perfect. Dezvăluie-ți propriile secrete. Nu e prea plăcut, nu?

Tindem să credem că vorbele noastre nu pot avea un impact devastator. Și totuși, îl au. Oameni care se luptă cu anumite situații pot fi copleșiți de indiscrețiile noastre, pot fi supuși unor judecăți nedorite sau pot fi făcuți brusc vulnerabili.

Reclama



Ce motiv ai să faci public secretul altuia? Răspunde întâi la această întrebare. Poate persoana respectivă beneficiază de un respect pe care vrei să îl știrbești, poate te ignoră (e dreptul ei) sau poate de mult voiai să obții un avantaj cu care poți manipula. Numai motive frumoase… și bune să te abții.

Să nu ne băgăm în vorbă…

Există și subiecte care nu ne privesc, dar care, întâmplător ajung la noi. Atunci, ca niște oameni plini de opinii, simțim nevoia să le facem cunoscute, ba chiar să susținem vehement anumite puncte de vedere, nenecesare celor implicați.

Există o vorbă care spune „dacă nu poți face bine cuiva, măcar nu-i face rău.’ Nu ar strica să o luăm în seamă mai des.

Nu spune nimeni să nu ai opinii, dar este civilizat să evaluezi corect situația și să vezi dacă îți sunt solicitate, dacă aduc vreo soluționare sau dacă… mai bine taci.

Inteligența ta emoțională este în vacanță

Inteligența emoțională a fost studiată pe loturi semnificative de oameni, iar concluziile arată că ne lipsește o anumită conștientizare din punct de vedere social.

Uneori ajungem să spunem anumite lucruri fără a avea finețea să observăm care sunt implicațiile pe care le atrag. Iar pentru a controla astfel de scăpări ar trebui să fim capabili să empatizăm cu emoțiile și experiențele celor din jur.

Suntem atât de preocupați de ceea ce credem noi că avem de spus și cum ne afectează ce auzim în jur încât ajungem să ne ignorăm interlocutorii.

Nu poți avea pretenția că vei înțelege o altă persoană până când nu îți focusezi atenția asupra ei. Iar frumusețea acestei conștientizări este că îți poți ajusta discursul astfel încât să îți îmbunătățești semnificativ relațiile cu alți oameni.

Conflict? Abține-te!

Fie că este un conflict între alte persoane, sau unul personal, uneori este extrem de sănătos să trasăm anumite limite în privința comunicării.

Te cerți cu iubitul? Ai grijă ce spui, întrucât ulterior nu poți retrage cuvintele. Abține-te de la jigniri, etichetări, generalizări, cuvinte urâte.

Dacă simți furie, retrage-te, calmează-te și apoi discută. Nu numai că nu rezolvi nimic „turnând gaz pe foc’, dar și alimentezi frustrări ulterioare.

Cu atât mai mult când conflictul nu te privește, abține-te să iei partea cuiva. Indiferent de relația cu persoana respectivă, în primul rând acordă-i încrederea necesară că se poate apăra și singură, iar în al doilea rând, dacă nu poți interveni pentru calmarea spiritelor, retrage-te.

Îți poți oferi sprijinul ulterior, celui cu care… empatizezi. Chiar și atunci, sprijinul înseamnă o ascultare binevoitoare și nu alimentarea furiei și a nemulțumirii. Complicat, nu?

Ce să nu spui

„Arăți obosit/ă’ Oamenii obosiți nu arată prezentabil, asta este clar. Au o dispoziție proastă, probleme de concentrare, iar aspectul fizic este… șifonat. Să spui cuiva că arată obosit implică toate cele de mai sus, ba chiar și în plus.

Dacă este o persoană apropiată, poți spune asta, din grijă sau preocupare pentru ea. Dar nu în public, cu alții de față.

Iar dacă nu sunteți apropiați, este o jignire să îi transmiți asta. Poți să întrebi, în loc, dacă este totul în regulă. Arăți preocupare și, eventual, disponibilitate. Sau, poți să nu spui nimic. Este o variantă înțeleaptă.

„Tu niciodată… sau tu mereu…’ Nimeni nu se încadrează în cele două extreme: mereu sau niciodată. Din acest motiv, ai putea încerca să nu faci o caracterizare unidimensională.

O astfel de afirmație determină persoana în cauză să devină defensivă și să îți respingă mesajul pe care ar trebui sau vrei să îl transmiți.

Poți atrage atenția asupra unui comportament care te deranjează și fără să generalizezi.

„Cum ți-am mai spus…’ nu sună prea prietenos. Cu toții uităm și da, poate ceva important pentru tine, nu este la fel de important pentru mine și am uitat.

Suntem diferiți, îți amintești? Mai mult, poate pur și simplu nu îmi amintesc ce „mi-ai mai spus’. Iar când formulezi astfel, sună a insultă și atenționare.

Evident, te simți insultat că trebuie să repeți, ceea ce este neplăcut pentru un interlocutor care vrea să îți asculte perspectiva.

Loading...

haitham